Logo
ARTICOLE
Interviu Tudor Platon
05.01.2011
[Recomanda unui prieten]

Tudor Platon e una dintre marile sperante ale viitorului fotografiei documentare si etnografice romanesti. A abordat, in fotografia sa de pana acum, diverse aspecte ale satului romanesc contemporan, iar din deplasarile sale de peste granita s-a intors cu tolba plina de imagini interesante. Participa frecvent la workshop-uri foto, recent a avut prima expozitie personala, iar acum se pregateste pentru o admitere la UNATC. Pana una-alta, ne-am gandit ca Tudor chiar merita sa vi-l aducem in atentie, in varianta in care inca nu ati aflat de el. [Foto: Tudor Platon]

 

 

[1.] De unde ai invatat fotografie?

 

E plin internetul de articole cu si despre fotografie, insa nu am fost niciodata multumit de niciunul. Am luat legatura cu un fotograf din orasul meu natal dar, in afara de cateva critici fugitive, nu am primit nimic. Am mai incercat la un pictor, cu gandul sa invat cateva lucruri despre compozitie si culoare, dar fara succes. Pot spune ca am invatat fotografie din fotografiile altora. Toata ziua eram in fata calculatorului, uitandu-ma la fotografii, citind critici si intrebandu-ma de ce asa si nu invers. Cu timpul am reusit sa vad un mic progres. Desigur ca imi doresc in continuare pe cineva care, nu neaparat sa imi umple anumite goluri, ci cu care sa vorbesc despre fotografie.

 

 

 

[2.] Ai vreun regret legat de faptul ca ai invatat sa faci fotografie de unul singur? Remarci anumite lipsuri la nivel de...?

 

Nu, nu regret. Simt ca sunt anumite lipsuri, de exemplu fotografia de studio sau fotografia regizata, si probabil sunt si lipsuri de care nu imi dau seama, insa nu are cine sa mi le arate. Incerc sa descopar din aceste lipsuri pe site-uri de specialitate, asteptand sa primesc un feedback constructiv; din pacate, Romania sta prost si la acest capitol. In acelasi timp cred ca am scapat de unele sabloane specifice.

 

 

[3.] Care e genul fotografic pe care il abordezi cel mai des si de ce?

 

Imi place sa surprind in fotografiile mele oameni, si mai ales oameni de la sat, care inca mai pastreaza acel ceva autentic, acele maini aspre, cu pielea crapata de atata munca, acele fete umplute de riduri, reprezentand parca urme ale trecutului, si acea credinta in Dumnezeu ce ii face sa reziste si sa continue. Sunt fascinat de obiceiurile ce au loc pe meleagurile romanesti precum munca campului, pasunatul oilor, mersul la biserica s.a., caci romanul are felul sau de a face toate acestea. In acelasi timp, iubesc natura cu rasariturile si apusurile ei minunate, cu fulgii de zapada si cu picaturile ei de apa. Asadar, cel mai des trec de la fotografie de tip social si documentara la fotografie de natura si invers.

 

 

[4.] Ai vreun loc preferat in Romania, in care sa iti gasesti inspiratia mai puternic decat in alte locuri?

 

Nu m-am gandit niciodata la asta, acuma realizez ca nu, nu am. Bineinteles ca prefer mediul rural, insa un loc preferat nu am gasit. Nu am vizitat nici 5% din tara, asa ca am timp sa gasesc unul.

 

 

[5.] De cat timp fotografiezi si cu ce aparatura ai inceput?

 

Primul aparat a fost un Olympus E500. Pur si simplu mi s-a pus in fata aparatul, care era destul de avansat, cu multe butoane, eu cunoscand foarte sumar notiuni legate de diafragma, timp de expunere sau ISO. Asta s-a intamplat datorita tatalui meu care, facand si el fotografie in tinerete, vroia sa isi mai aminteasca de acele vremuri, asa ca a spus sa luam un aparat "mai performant" Asta se intampla undeva la trecerea dintre anii 2006-2007.

 

 

[6.] Asadar, pasiunea ai mostenit-o de la tatal tau? Sau cum a aparut?

 

Nu stiu, este posibil sa fie si asta, caci seman destul de bine cu tata, insa eu cred ca a aparut odata cu dorinta de a evolua, de a afla si experimenta, iar cu cat descopeream mai mult, cu atat prindeam si mai tare gustul fotografiei.

 

 

[7.] In ce proportie crezi ca e importanta aparatura pe care o folosesti pentru valoarea artistica a materialului final?

 

Nu cred ca aparatura e importanta pentru valoarea artistica. Cred ca, daca ai ceva de spus, poti sa spui si fara un lensbaby, sau daca esti martorul unui eveniment, poti sa-l fotografiezi si fara un DOF de f:2.8. De la un anumit nivel in sus [aici ma refer la fotografii profesionisti] consider ca trebuie o aparatura mai avansata, insa asta va influenta doar calitatea tehnica, cea artistica tine doar de minte si de suflet.

 

 

[8.] Stii de ce te intreb toate astea? Pentru ca am observat la tine unghiuri de abordare inedite si o atentie foarte mare pentru detalii care, la prima vedere, par banale. La 18 ani, deja ai un portofoliu plin de lucrari foarte originale. De unde te inspiri?

 

Multumesc, Ioana. Momentul in sine ma inspira, faptul ca sunt acolo, ca sunt martor. De cele mai multe ori plec de acasa doar ca sa vad anumite locuri sau sa intalnesc anumiti oameni, fara sa am in cap ce fel de fotografie vreau sa fac sau sa urmaresc un sablon. Uneori astept zeci de secunde cu aparatul la ochi, pregatit sa surprind momentul ideal, alteori ies la fotografiat fara sa declansez macar o data. Ma uit cat de mult pot la fotografii si tablouri de tot felul cu scopul de a invata, fie ca imi plac, fie ca nu, si nu prea leg autorii de lucrarile lor; foarte rar le tin minte numele. Pana acum nu am niciun fotograf care sa imi placa in totalitate, in schimb am foarte multe imagini preferate, atat de multe incat imi e cu neputinta sa mi le amintesc pe toate.

 

 

[9.] Ti se par mai eficiente - sau mai constructive - iesirile la pozat in grup sau cele la care mergi tu singur?

 

Fiecare are avantajele sale. Spre exemplu, cand se merge la fotografiat intr-o zona in care oamenii sunt destul de impulsivi cand observa ca sunt fotografiati, bineinteles ca e mai sugerat sa se mearga in grup, dand impresia de ceva mai oficial. Alt atu la iesirile de genul asta ar fi ca poti invata de la ceilalti. Cand se merge singur poti sa te "furisezi" usor, sa socializezi mai bine cu oamenii pe care ii intalnesti, sa patrunzi in intimitatea lor mai mult decat ai face-o daca ai fi impreuna cu un grup de 8-9 persoane. Asta incerc si eu sa surprind, de aceea cam 80-90% din iesirile mele au fost de unul singur sau acompaniat de cel mult o alta persoana.

 

 

[10.] In ce masura consideri ca e importanta socializarea, apropierea dintre fotograf si subiect, in realizarea genurilor de fotografie pe care le abordezi tu?

 

Socializarea e indispensabila in viata de zi cu zi, cu atat mai mult in fotografie. In momentul in care vreau sa patrund in tainele omului, sa surprind adevarata sa fata, trebuie sa ma apropii cat mai mult de el, iar asta se face socializand. Cu cat petrec  mai mult timp in mediul pe care il fotografiez, cu atat vad mai mult cum apropierea dintre mine si subiect creste. Un alt fapt ar fi ca obiectivul meu preferat este un superangular, ceea ce cere si o apropiere fizica mai mare.

 

 

 

[11.] Ti se pare mai usor sa fotografiezi necunoscuti sau oameni pe care ii stii de mult timp?

 

Am intalnit dificultati atat in fotografierea cunoscutilor, cat si a necunoscutilor. Personal, prefer sa fotografiez necunoscuti, insa nu pentru ca mi se pare mai usor, ci pentru ca doresc ca prima impresie despre persoana sa mi-o fac din fotografii.

 

 

[12.] De ce crezi ca exista, de multe ori, acel impuls al oamenilor de a se feri din fata camerei foto?

 

E un impuls de autoaparare. Unii cred ca am o problema cu ei, ca vreau sa le fac vreun rau, sa-i demasc, altii nu vor sa patrund in intimitatea lor. Am observat ca mai ales oamenii maturi incearca sa ascunda ceva, copiii neavand ce ascunde. Majoritatea se simt stingheriti cand vad obiectivul indreptat inspre ei si brusc devin roboti, nu mai sunt naturali, incearca sa ascunda acele defecte fizice pe care doar ei le stiu, caci oricat ar nega, ii intereseaza cum arata si cum ies intr-o fotografie. E un instinct de conservare pe care mai toti il avem. Desigur ca exista si opusul. Iarna trecuta, pe cand eram in Maramures, loc in care oamenii sunt obisnuiti cu turisti, mai nou si cu fotografi, am scos aparatul sa fac fotografii unei batrane. Primul gest al ei a fost sa isi aranjeze parul sub basma, apoi sa imi zambeasca frumos. Mai sunt si oamenii care cred ca prin fotografii pot fi ajutati. Anul asta, pe cand fotografiam urmarile inundatiilor ce au avut loc in Moldova, am intalnit oameni care trageau efectiv de mine sa merg sa ii fotografiez in casele si curtile inundate.

 

 

[13.] Care e, de regula, reactia ta atunci cand vezi ca un om se fereste de aparatul tau foto? Ce faci, te iei si pleci sau insisti, daca e un subiect care iti place?

 

Incerc, pe cat posibil, sa respect persoana pe care o fotografiez. Daca vad se fereste sa fie fotografiata, ma duc sa vorbesc cu ea. Daca, in urma discutiei, tot refuza, atunci renunt si imi vad de drum.

 

 

[14.] Chiar daca ar putea iesi o fotografie buna?  

 

Da, chiar daca personajul are potential.

 

 

[15.] Ce vrei sa faci cu fotografia? La ce nivel vrei sa ajungi, ce te vezi facand cu pasiunea asta?

 

Vreau sa transform pasiunea asta in meserie si sa reusesc sa traiesc de pe urma fotografiei, insa fara sa fotografiez nunti sau alte astfel de evenimente. Nu mi-am propus un nivel pe care sa-l ating, vreau pur si simplu sa invat si sa ma dezvolt cat mai mult in acest domeniu.

 

 

[16.] Crezi ca se poate realiza lucrul acesta? Se vinde bine astfel de fotografie in Romania?

 

Sunt constient ca vanzarea de fotografie nu este o solutie in Romania, insa eu nu pe asta  ma bazez, ci pe diferite proiecte sau colaborari cu diverse publicatii.

 

 

[17.] Recent ai avut vernisajul primei expozitii personale. Cum a fost?

 

Agitatie, lume destul de multa, emotii, balbaiala. In mare cred ca a fost bine. Fiind prima expozitie, nu am cu ce sa o compar, insa eu sunt multumit.

 
 

[18.] Imi spuneai, mai demult, ca ai vrea sa urmezi o facultate de imagine; ti-ai pastrat dorinta asta?

 

Da, asta mi-au recomandat majoritatea, tinand cont ca in Romania nu exista o scoala numai de fotografie care sa aiba o oarecare traditie. Desigur ca am luat in calcul si varianta de a studia in strainatate, insa ce am gasit pana acum este prea costisitor.

 

 

[19.] Ai si alte planuri fotografice pentru viitorul apropiat?

 

Vreau sa incep un proiect despre oameni ce stau prin varful muntelui si sa termin seria despre tunsul oilor. In mare, e un singur plan care nu s-a schimbat deloc, sa fac fotografie din ce in ce mai buna. Restul sper sa vina de la sine.

 

 

www.tudorplaton.ro

 

Material realizat de Ioana Filipas

[back] [Propune un articol]


Adauga Comentariu
Numele tau:
Adresa ta de e-mail:
Comentariul tau:
Cate litere are numele introdus de tine?
Abonare Newsletter
Andrea Blaga
Homo Videns 2
EuroArt Camp
Meeting Place Izbiceni
Euroarte
Hosting
Fotografa Saptamanii
Get the Flash Player to see this player.
<< August 2017 >>

Lu

Ma

Mi

Joi

Vi

Sa

Du

 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031
Fotomagazin
Pictorita
natalocika
© Copyright 2007-2015 Fotografa.ro. Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Fotografa.ro. Drepturile asupra imaginilor si textelor aparute pe Fotografa.ro apartin autorilor acestora si nu pot fi reproduse fara acordul lor. Fotografa.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru autenticitatea textelor si a imaginilor reproduse, aceasta responsabilitate apartinand autorilor.
By Theo Radu