Logo
ARTICOLE
Despre expozitia This is my voice ! de la Cluj
12.03.2012
[Recomanda unui prieten]

Te-ai intrebat vreodata cum percepe lumea un om care nu aude sunetele care-l inconjoara? Ce probleme are, ce frustrari il macina, cum se bucura, cum iubeste, cu ce isi umple timpul? Noi ne-am ridicat toate aceste intrebari, le-am aflat raspunsurile, iar acum va invitam si pe voi le descoperiti si sa le intelegeti. -asa incepea comunicatul nostru de presa in care anuntam deschiderea expozitiei "This is my voice!" la Cluj-Napoca. In seara de 1 martie, odata cu inceperea vernisajului, cateva zeci de oameni s-au adunat in foaierul Bibliotecii Judetene "Octavian Goga" din Cluj, facand un pas in fata spre descoperirea si intelegerea unor oameni in aparenta diferiti de ei.

 

 

Cred si am crezut intotdeauna ca oamenii pun prea mare accent pe diferentele minore dintre ei, si lasa astfel loc unor prapastii peste care prea rar se incumeta sa le mai treaca. Ala e urat, ala e gras, ala e gay, ala are parul verde, ala e negru, ala e de alta nationalitate, ala e rocker, ala e surd, si uite-asa ajungi sa te inconjori doar de oameni care iti seamana si sa pierzi, astfel, sansa de a cunoaste o gramada de oameni deosebiti doar dintr-o ignoranta stupida.

 

Proiectul "This is my voice!" si-a propus sa invete tinerii cu deficienta de auz sa se exprime prin fotografie, comunicand, astfel, cu ceilalti oameni. Patruzeci de tineri surzi si hipoacuzici (din Cluj, Craiova, Bucuresti si Varsovia) au beneficiat de traininguri foto bazate pe metodologia Photovoice, invatand sa isi descrie problemele, gandurile, nelinistile si dorintele prin fotografii. La inceputul trainingurilor, fiecare participant era la alt nivel din punct de vedere al experientei personale cu fotografia. Un lucru, insa, au avut in comun cu totii: entuziasmul fata de acest proiect, fata de aceasta oportunitate si fata de ideea folosirii fotografiei ca un instrument de relationare.

 

 

De trainingurile de la Cluj m-am ocupat eu. La inceput, la primul curs, am avut emotiile pana la cer. Daca o sa gresesc ceva? Daca o sa spun ceva aiurea? ...Sau daca nici macar nu o sa reusesc sa ma inteleg cu ei? Aveam o interpreta, pe Violeta, care avea sa intermedieze comunicarea dintre mine si cei zece cursanti, dar acest lucru nu imi reducea deloc din emotii. Cursurile aveau sa se desfasoare la sediul Asociatiei ArtImage, pe care presedintele acesteia, Mircea Albu, ni l-a pus la dispozitie. La primul curs, am ramas placut surprinsa sa vad numai chipuri zambitoare si ochi curiosi. Am descoperit foarte rapid ca ne putem intelege unii cu altii destul de bine, chiar si fara un mediator, si am invatat sa ma adaptez modului lor de comunicare (nu am invatat limbajul semnelor, dar am invatat ca trebuie sa vorbesc rar, sa pronunt clar si sa folosesc cuvinte cat mai comune, pentru ca ei sa poata sa citeasca pe buze si sa inteleaga, astfel, ceea ce le transmit).

 

 

In dupa-amiezele calde de vara, dupa scoala si serviciu, ne adunam toti la sediul ArtImage pentru cursuri, in sala micuta, dar primitoare de la etajul 6 al bibliotecii. Inainte de cursuri, in pauze si dupa, pe drumul spre casa, povesteam cu ei tot felul de nimicuri. Florin, proaspat absolvent de liceu, isi calcula optiunile pentru facultate. Ramona se pregatea pentru Miss Tacerea (concurs de frumusete pentru persoane cu deficienta de auz), ajutata cu atentie de Costel. Cristina si Simona aveau emotii mari pentru licenta si se gandeau deja la ce program de master vor sa aplice. Paul isi facea bagajele pentru Bucuresti. Sergiu se uita cu teama spre examenul de matematica de la bac, pentru care se pregatea, deja, de luni bune. Alin era obosit de la serviciu. Emma isi petrecea serile dansand, iar Ghita era cat se poate de indragostit.

 

 

Discutand despre problemele lor si incercand sa gasim moduri cat mai eficiente de a le reproduce prin instantanee, am aflat ca cel mai deranjati sunt de reticenta oamenilor, datorata surditatii lor. Spuneau, cu argumente si exemple, ca multi oameni ii evita sau se feresc de ei din acest motiv. Totodata, au remarcat cu totii ca sunt discriminati adesea, in special atunci cand cauta un loc de munca. Au incercat sa exprime aceste situatii, dar si numeroase altele, in fotografiile facute pentru acest proiect, si, personal, cred ca le-a iesit destul de bine.

 

Mai bine de patruzeci de fotografii stau acum expuse in foaierul Bibliotecii Judetene "Octavian Goga", dupa ce au fost prezentate deja la Craiova si la Bucuresti. La vernisaj au fost prezenti, dupa cum aminteam mai sus, cateva zeci de oameni. Prieteni, rude, membri ai Asociatiei Surzilor, dar si persoane venite din pura curiozitate. Fotografii Mircea Albu si Dorel Gaina au tinut si ei scurte cuvantari in fata celor adunati la eveniment, exprimandu-si admiratia pentru tinerii fotografi si pentru lucrarile acestora.

 

Expozitia va ramane in foaierul bibliotecii pana la sfarsitul lunii martie, asa ca, daca nu ati apucat inca sa vedeti lucrarile, sunteti bineveniti sa o faceti. Poate acest lucru va va ajuta sa intelegeti mai multe.

 

Material realizat de Ioana Filipas

 

[back] [Propune un articol]


Adauga Comentariu
Numele tau:
Adresa ta de e-mail:
Comentariul tau:
Cate litere are numele introdus de tine?
Abonare Newsletter
Andrea Blaga
Homo Videns 2
EuroArt Camp
Meeting Place Izbiceni
Euroarte
Hosting
Fotografa Saptamanii
Get the Flash Player to see this player.
<< Septembrie 2017 >>

Lu

Ma

Mi

Joi

Vi

Sa

Du

    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930
Fotomagazin
Pictorita
natalocika
© Copyright 2007-2015 Fotografa.ro. Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Fotografa.ro. Drepturile asupra imaginilor si textelor aparute pe Fotografa.ro apartin autorilor acestora si nu pot fi reproduse fara acordul lor. Fotografa.ro nu isi asuma responsabilitatea pentru autenticitatea textelor si a imaginilor reproduse, aceasta responsabilitate apartinand autorilor.
By Theo Radu