Femeia din Keeseville se întoarce în România pentru a-i ajuta pe refugiați | Știri, Sport, Locuri de muncă

KEESEVILLE — România se află chiar în gâtul Rusiei, iar locuința din Keeseville, Maria Holderman, ajută la eforturile de ajutor și umanitare pentru mii de refugiați ucraineni strămuți de invazia rusă în curs.

Femeia de afaceri, educatoare și autoare a „Copiii decretului: bătălia unui jurnalist pentru a salva orfanii români și pe ea însăși”, a fost inspirată să-și pună cizmele pe pământ prin puterea rețelelor sociale.

„Avem un grup care se numește Români pentru Valori Progresiste” spuse Holderman.

„Suntem aproximativ 1.000. Sunt oameni profesioniști aici care vor să facă o schimbare. Unii sunt avocați. Unii sunt avocați de imigrare. Unii au legături directe cu ambasadorii sau pot deschide o ușă ambasadorilor. Unii sunt profesori și pot răspândi vestea acolo.”

–

Provocări de comunicare

–

Membrii grupului se află în România, lucrând la bază, iar alți membri sunt în Statele Unite, asistând și conectând informații din România.

Holderman făcea asta înainte să plece în țara ei mamă.

„Ce se întâmplă în România și ce trebuie să facem aici?” ea a spus.

„Trebuie să strângem bani? Avem nevoie de transport pentru a aduce pe cineva, să zicem trei oameni din ce oraș din Ucraina până la graniță? Avem șase granițe acolo, corect. La fiecare graniță de acolo avem oamenii noștri, voluntarii noștri. Acești oameni sunt acum capabili să obțină resursele.”

Convoaiele de autobuze și dube transportă refugiații ucraineni în anumite locații odată ce se găsește o cale, în ciuda dificultăților.

„Întâi, internetul acolo este oprit de cele mai multe ori”, spuse Holderman.

„Doi, sunt atacuri cu dezinformare. Această doamnă din Odesa, a fost prietenă cu un cititor care mi-a cumpărat cartea, a văzut ce fac și acea femeie m-a contactat acum două zile. Am spus: „Bine, așa procedăm.”

Conexiunile sunt create și urmărite pe foi de calcul.

„Ce case pot primi refugiați, ce hoteluri” ea a spus.

„Inițial, odată cu debutul războiului, au fost mai puțini refugiați. Au vrut să rămână mai aproape de graniță, ca să se poată întoarce la un moment dat. Ei bine, nu a funcționat așa. Atacurile se intensifică. Vestea este că aproape toate orașele mari sunt atacate, sunt sub asediu chiar acum, bine.”

–

A dona

–

Donațiile pentru eforturile de ajutor ale grupului pot fi făcute prin PayPal.Me/roconectuk.

Peste 84.000 de ucraineni au fugit în România, potrivit rapoartelor presei.

„Vin mai mulți refugiați” ea a spus.

„Sunt aproximativ 1 milion. Inițial, estimasem că vin în România aproximativ 100.000. Dar acest număr nici măcar nu este real. Este mult, mult mai mare decât atât.”

Grupul coordonează șoferii cu autobuzele pentru a ridica refugiații.

„Nu trebuie să plătească pentru nimic” ea a spus.

„Vrem ca ei să ajungă la graniță. Încercăm să le oferim informații, care graniță ar fi cea mai bună pentru ei în funcție de locul în care se află.”

–

Logistica în timpul războiului

–

Înainte de recentul bombardament asupra unei maternități din Mariupol, ucrainenii puteau lua un feribot.

„Pot merge la granița care traversează Dunărea” spuse Holderman.

„Dunărea este cel mai lung fluviu din Europa. Deci, acolo se duce în Marea Neagră. Odată ce ajung acolo, asta ne preocupă. Avem telefoane de furnizat. Încercăm să găsim totul, iar acest lucru este o nebunie pentru că vorbim în patru limbi. „Sunt oameni care sunt ucraineni. Sunt oameni care sunt din Rusia. Sunt oameni care sunt maghiari și polonezi și englezi.”

Diferitele naționalități încearcă să sintetizeze toate datele pentru a ști exact unde să trimită refugiați, ce transport să folosească, cum să scoată refugiații și care este ruta cea mai sigură.

„Aceștia sunt oameni în vârstă” ea a spus.

„Ei rezistă să meargă, să traverseze, să aștepte 20 de ore? Douăzeci de ore era timpul de așteptare la graniță. Douăzeci de ore, bine, te gândești la asta. Barbatii intre 20 si 60 de ani nu pot pleca.

„Deci vorbești despre bunici. Vorbiți de bătrâni, iar noi vorbim de mame cu copii mai mici.”

Marțea trecută, Holderman a ajutat la extragerea a cinci persoane din Odesa, inclusiv o bunica în vârstă de 80 de ani, un tată în vârstă, o fiică și cei doi copii ai săi.

„Ambasada României de aici oferă locații, numere de telefon, persoana directă unde să contactezi, cel mai bun mod de a le scoate.” ea a spus.

„Îi aducem unde vor ei dacă vor să solicite azil. Avem oameni care să-i ajute. Ne dorim foarte mult ca ei să ajungă la graniță. Când vor ajunge la graniță, vor fi îngrijiți.

„Avem mâncare. Avem provizii. Avem transport. Avem autobuze acolo pentru a-i reuni și a-i aduce în diferite locații. Le punem în biserici, grădinițe sau oriunde putem pentru că hotelurile sunt deja pline în acest moment de ei.”

–

Perturbarea dezinformarii

–

Inițial, grupul s-a uitat la locații mai aproape de graniță.

„Acum, vin din ce în ce mai mulți, vin,” spuse Holderman.

„Lucrurile se extind chiar și în propriul meu oraș în care m-am născut în Drăgășani, România. Ei oferă hoteluri și tot felul de lucruri. Trebuie să-i scoatem afară. Cea mai mare luptă în acest moment este că dezinformarea ajunge la ei mai repede decât putem ajunge la ei.”

De exemplu, în urmă cu o săptămână, ucrainenii credeau că vor câștiga războiul, iar mâine războiul se va termina.

„Așa mi s-a spus” ea a spus.

„Încercăm să le aducem informațiile potrivite cu numere de telefon și contact direct. Propaganda rusă le spune că românii nu vă vor primi cu brațele deschise. „Nu crede asta și asta.

Atunci este foarte greu să-i convingi că totul este pus la punct.”

Odată ce ucrainenii ajung la punctele de trecere a frontierei românești, au acces la internet.

„Le dau telefoane” ea a spus.

„Le dau tot ce au nevoie. Acolo este munca noastră să încercăm să scoatem cât mai mulți oameni înainte să fie prea târziu. Am presimțirea că va deveni mai urât. Mai urât.”

Sora ei, Livia, profesoară, locuiește la Craiova, un mare oraș comercial la vest de București, capitala României.

„Acesta este un oraș universitar” spuse Holderman.

„Ea este acolo și lucrează și verifică liste. Ea vede acest post, am 14 camere pentru un hotel mare. Treaba ei este să verifice aceste surse. Ea dă telefoane. Are o fiică, care este studentă la medicină în anul cinci. „Treaba lor, ceea ce fac este să verifice toate aceste informații care vin prin rețelele sociale. Sunt reali? Este o altă înșelătorie sau ceva? Treaba ei este să facă apeluri telefonice, să vorbească cu directorul, să obțină numărul de telefon direct. După ce își va face partea, toate acestea vor intra în baza noastră de date.”

–

Aflux de informații

–

Informațiile grupului sunt fluide.

„Se schimbă, se schimbă în fiecare oră” ea a spus.

„Să spunem că dacă acest loc este plin, atunci este încă acolo, dar îl tăiem și adăugăm altele. Introducerea datelor, ținerea pasului cu această tehnologie, actualizarea datelor pentru a centraliza toate datele pe oră și extinderea, extinderea, extinderea, mai departe de la graniță și de la București.”

Românii ajută. Își deschid ușile.

„Fata care stă la mine acasă din București, lucrează pentru a-și lua provizii” ea a spus.

„Inițial, lasă totul la București. Le aduc într-o locație mai apropiată, să zicem o grădiniță. După ce centralizează totul, sortează pături, haine, orice.

„Ei merg fie direct la graniță, fie unde sunt pentru a răspunde nevoilor. Odată ajunsi la graniță, sunt centralizați cumva în funcție de vârstă, bolnavii pot primi îngrijiri imediate, dacă au nevoie de scutece dacă au bebeluși, pudră, orice le trebuie. Ajutorul este chiar acolo, iar acești oameni nu dorm zile întregi.”