Recenzie de film: „RMN – RedCarpetCrash.com
Salutări din nou din întuneric. Bine ați venit la „Hypocriteville”. Sau orașul bigotismului. Sau un oraș xenofob. Oricât de disprețuitoare ar fi fiecare dintre aceste etichete, fiecare se potrivește comunității ardelene din inima celui mai recent film al scriitorului-regizor Christian Mongiu. Desigur, ca și în cazul majorității etichetelor derogatorii, acuzatorul nu va recunoaște niciodată că a fost încălțat și probabil că va obiecta vehement pentru a parafraza Shakespeare. Câștigătorul Palmei de Aur din 2007 Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a fost nominalizat în mod inexplicabil la Oscarul pentru cea mai bună limbă străină, dovedind încă o dată măiestria sa unică a mediumului.
Prequelul nostru îl are pe Matthias (Marin Gregor) să-și atace violent șeful nepoliticos după ce l-a lipsit de respect. Matisas se întoarce apoi în comunitatea sa locală unde o întâlnește pe Ana (Macrina Barladino), mama fiului său tânăr. Rudy (Mark Edward Plinnessy) are 8 ani și recent a asistat la ceva în pădure care l-a speriat în tăcere. Anna face tot ce poate pentru a-l calma, în timp ce Matthias îl împinge să se „tip” și să-și confrunte nesiguranța. Matthias reia legătura și cu fostul său iubit, Cecilla (Judith State), care este managerul brutăriei locale din oraș.
Csilla lucrează din greu pentru a recruta mai mulți angajați pentru brutărie, pentru a se califica pentru bani de grant. Problema este că niciun localnic nu vrea să muncească pentru salariul minim. În schimb, mulți localnici se îndreaptă spre Germania și alte regiuni pentru locuri de muncă mai bine plătite, iar conflictul apare atunci când compania lui Csilla angajează doi bărbați din Sri Lanka. În acest moment, acest amestec de cetățeni își începe războaiele rasiale… Asta în ciuda faptului că este o comunitate mixtă, cu mulți prieteni și membri ai familiei care pleacă pentru a găsi locuri de muncă în alte zone. „Nu în curtea mea” este o expresie folosită foarte mult în comunitățile care se luptă cu o cauză și exact asta s-a întâmplat aici.
Excelentul film al lui Mungiu atinge punctul culminant cu o scenă de 15 minute (sau mai mult) – o ședință de primărie în care câteva zeci de cetățeni vorbesc pentru a-și arăta mintea mică. Este dureros de urmărit, dar este și fermecător. Csilla și Matthias sunt în fața și centrul scenei și amândoi sunt grozavi, în special reacțiile faciale ale lui Csilla și teroarea lui Matthias (asta după ce și-a etalat bărbăția puternică pentru o mare parte a filmului). Până la sfârşitul acestei scene, acest spectator era epuizat psihic, fiind totodată într-o stare de uimire. Această reacție este ceea ce face scena finală atât de confuză și aparent deplasată. Mongiu exploatează comportamentul uman pe care îl punem deseori la îndoială în zilele noastre, și o face într-un mod care nu predică sau judecă niciodată. Este într-adevăr un film excepțional… cu excepția ultimei scene.
** Notă: În România, RMN este RMN (titlul filmului)
Se deschide pe 28 aprilie 2023
„Rezolvarea problemelor profesionale. Amănuntul de șuncă subtil fermecător. Jucător. Toc de alcool avid. Pionier muzical.”