Curtea Constituțională a României contestă primatul dreptului UE

Curtea Constituțională a României (CCR) Bărbat pe 23 decembrie Că judecătorii naționali ar putea trece peste prevederile dreptului român, inclusiv pe cele ale Constituției, în favoarea dreptului UE numai după modificarea constituției țării în consecință.

Această poziție este un răspuns la o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care a susținut pe 21 decembrie că judecătorii naționali pot lăsa neexecutate deciziile Consiliului pentru Drepturile Omului care sunt în contradicție cu legislația UE, fără riscul unor investigații disciplinare. Rezoluția CJUE cuprinzătoare de 53 de pagini abordează reformele justiției din România. Acesta subliniază caracterul obligatoriu al recomandărilor incluse în MCV.

CCR nu este prima Curte Constituțională Europeană care a contestat statul de drept al UE. Curțile constituționale din Germania și Polonia au făcut deja acest lucru, iar litigiile nu au ajuns la o concluzie clară. Întrucât cele trei controverse nu abordează același principiu – ci mai degrabă cazuri specifice – ele primesc răspunsuri diferite de la organismele europene. Acest lucru lasă probleme mai fundamentale ale organizării constituționale în Europa fără răspuns (care nu sunt noi), și astfel vulnerabile la interpretări partizane.

În cazul specific abordat de CJUE la 21 decembrie, decizia Comisiei Europene are ca scop sprijinirea evoluțiilor către scopuri anticorupție evident legitime. Pe scurt, CJUE i-a încurajat pe judecătorii români să anuleze decizia Comisiei pentru Drepturile Civile care, în baza unor aspecte legate de procedură, a anulat hotărârile definitive ale instanței. Acest lucru a dus la eliberarea inculpaților condamnați anterior pentru corupție. CJUE a concluzionat că aceasta „are un risc sistemic de impunitate în lupta împotriva corupției”.

Cazul are loc pe fondul performanței slabe și lente a sistemului judiciar românesc, în special în lupta împotriva corupției.

Raționamentul logic al CJUE pare să fie că organele naționale dominante vor garanta independența judecătorilor români (care acționează ca judecători în Uniunea Europeană). În timp ce în acest caz particular, meritele modelului elaborat de CJUE (ignorând Curtea Constituțională Națională) nu pot fi negate, nu există motive pentru extrapolarea acestui lucru înainte ca rolul Curților Constituționale Naționale în Europa să fie stabilit. Relația dintre ignorarea Curții Constituționale și abaterea de la statul de drept a fost judecată diferit în diferite situații, nu doar în România și asta arată doar inconsecvența în construcția sistemului de drept al Federației.

Pe acest subiect, CCR susține de facto că dreptul UE (și, prin urmare, deciziile CJUE) prevalează doar asupra legislației naționale secundare și nu asupra Constituției. O altă posibilă explicație este că dreptul UE are predominanță absolută, iar legislația națională (inclusiv constituțiile naționale) doar „închide lacunele” pe care legislația UE nu le-a abordat. Dar aceasta necesită modificarea articolului 147 alin. 4 din Constituția României, care prevede că „Deciziile Curții Constituționale sunt și vor fi în general obligatorii”.

Într-adevăr, statele membre ale UE nu au reușit să cadă de acord asupra unei constituții unice pentru Europa – care ar fi evitat astfel de conflicte politizate între dreptul național și dreptul UE. Franța și Olanda prin referendum au respins tratatul constituțional, Polonia a anulat referendumul pe această temă, în timp ce Cehia și Suedia nu au organizat un referendum.

Nu este încă clar dacă declarația CRC va duce la un conflict mai larg între România și autoritățile europene. Înalții social-democrați la guvernare tind, în principiu, să susțină abordările naționaliste, dar în același timp doresc să arate progrese față de performanța problematică a conducerii anterioare (Livio Dragnia) în domeniul statului de drept. Președintele Klaus Iohannis și Partidul său Liberal (PNL) tocmai și-au pierdut credibilitatea ca apărători loiali ai statului de drept, în urma tulburărilor politice care au culminat cu numirea unor persoane controversate în funcții absolut critice pentru statul de drept.

În mai 2020, Curtea Constituțională Germană de la Karlsruhe a decis că programul BCE de cumpărare de obligațiuni din 2015 ar fi ilegal în conformitate cu legislația germană, cu excepția cazului în care banca centrală a demonstrat că achizițiile sunt justificate și, în special, a respins o hotărâre anterioară a CJUE care a permis achiziționarea de obligațiuni.

Disputa este în limb de când Comisia Europeană a renunțat la dosarul împotriva Germaniei în decembrie 2021, declarându-se mulțumită de asigurările guvernului german că „s-a angajat să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a evita repetarea „extremistului” în viitor. Constatările lui Vires, și luând un rol activ în acest sens”. Cu toate acestea, rămâne nesigur cum ar putea guvernul german să ofere o astfel de garanție în numele unui organism judiciar presupus independent, cum ar fi Curtea Constituțională.

Disputa dintre Polonia și organismele europene cu privire la prioritatea dreptului UE are o istorie mult mai lungă și poate fi relevantă pentru cazul României din mai multe motive.

[email protected]

(Sursa imagine: Yes Images / Octav Ganea)